Care sunt metodele de perturbare a celulelor?

Presiunea de forfecare a lichidului:

Ruperea celulelor prin scăderea rapidă a presiunii cauzată de transferarea unei probe dintr-o cameră de înaltă presiune într-o cameră cu presiune scăzută

Avantaje: zdrobire rapidă și eficientă, potrivită pentru ruperea celulelor cu volum mare

Dezavantaje: poate cauza creșterea temperaturii probei (sistemul de răcire este necesar pentru funcționare)

Ecografie

Strângerea celulelor prin întreruperi ultrasonice de înaltă frecvență

Avantaje: operare simplă

Dezavantaje: poate cauza creșterea temperaturii probei, este dificil să se răcească prin sistemul de răcire, forța de forfecare poate provoca daune proteice, zgomotul este mai puternic și cantitatea de rupere este mică.

Mărgele de sticlă

Celule de măcinare cu agitare a margelelor de sticlă

Avantaje: Foarte utile pentru celulele care sunt greu de rupt, cum ar fi drojdie

Dezavantaje: Unele sunt lente și zgomotoase

Presiune osmotica

De la o presiune osmotică ridicată la un mediu cu presiune osmotică scăzută

Avantaje: ușor de operat, cost redus

Dezavantaje: numai pentru celulele cu pereți exteriori slabi (cum ar fi celulele animale)

Înghețarea și dezghețarea repetată

Ruperea celulelor prin formarea în mod repetat a cristalelor de gheață; de obicei, celulele care se lizează în conformitate cu metoda enzimatică

Avantaje: ușor de operat, cost redus și multe fragmente de membrană celulară

Dezavantaje: lent, pot deteriora proteinele sensibile sau pot perturba interacțiunea dintre proteine și membrana celulară, randament scăzut

Clivarea enzimatică

Adesea folosite împreună cu alte tehnologii, cum ar fi congelarea repetată sau topirea osmotică; lizozimul este enzima cea mai frecvent utilizată pentru ruperea pereților celulelor bacteriene.

Avantaje: ușoare, pot produce fragmente mari de membrană celulară

Dezavantaje: randament scăzut, scăzut